Parcă toate poveștile bune încep cu această sintagmă. Ne-am bucurat de povești încă de la finalul lunii octombrie și am învățat împreună, în luna noiembrie, că suntem responsabili de poveștile noastre, căci noi decidem ce scriem în ele și pe care drum pornim în călătoriile proprii.
Luna decembrie e o lună a cadourilor, a bucuriei, a dăruirii, așa că ne-am gândit să împărtășim două din poveștile construite de adolescenți în cadrul întâlnirilor cu noi. Sunt povești despre transformarea magică ce survine atunci când te aștepți mai puțin, la fel cum uneori, în luna decembrie, negrul se transformă în alb, ferestrele în ochiuri de lumină și inimile noastre în rezervoare de bucurie.
Așadar, să ne așezăm lângă ghetuțele lui Moș Nicolae și să ne imaginăm ce personaj de poveste am putea fi… Poate ne ajută unul din cele două personaje ale căror povești le găsim mai jos:
POVESTEA FETEI
„A fost odată ca niciodată… o fată dintr-un oraș mic, liniștit și monoton în care toate aveau o rânduială firească. De-a lungul timpului, toate rămâneau neschimbate. Dorința cea mai mare a fetei era să facă ceva deosebit și să fie neîndoielnic fericită în timp ce își urmărește visul acesta special. Dar visul nu era de găsit, cel puțin nu în acel oraș.
Într-o zi s-a întâmplat ceva neprevăzut în acel oraș ce fusese foarte liniștit până atunci: orașul a fost zguduit din temelii de determinarea fetei de a-și căuta visul. Doar prin efortul de a-și menține decizia a reușit să provoace o schimbare substanțială, făcând PRIMUL PAS spre fericirea personală, care s-a răspândit către ceilalți cu viteza luminii.
Pe drumul său către vis, fata s-a întâlnit cu vechea ei personalitate. Era față în față cu versiunea mică, naivă, fata care obișnuia să fie copilăroasă. Fata aceasta mică i-a spus că este mândră de ambiția ei, dar ea, cea din prezent, încă se temea de un posibil eșec. Însă, s-au luat de mână și au plecat mai departe.
Totuși, obstacolul imaginat era chiar în fața lor. Când s-au apropiat, au observat că obstacolul nu era chiar așa greu de trecut, iar asta le-a bucurat, pentru că se simțeau mai aproape de locul unde își doreau să ajungă și n-au mai avut loc pentru frică. Atunci și-a activat Superputerea. Aceasta era… curajul nelimitat! Fata cea mare a îmbrățișat-o pe cea mică, arătându-i că nimic nu e imposibil și cu ambiție și speranță, totul poate fi realizat!
În final și-a dat seama că toate obstacolele, toate lucrurile rele și toate fricile erau doar în mintea ei. A reușit să își găsească visul și l-a urmat cu bucurie, realizând că are potențial și că poate face orice își dorește.”
POVESTEA BĂIATULUI
„A fost odată ca niciodată un băiat care își dorea ca toți oamenii de pe fața pământului să conștientizeze realitatea și să-și asume deciziile pe care ei le iau. Dorința cea mai mare era să poată face acest lucru la un nivel cât mai înalt, pentru a ajuta pe cât mai mulți oameni. Într-o zi s-a întâmplat să aibă mult mai multe responsabilități decât până atunci, care îi ocupau mult din timpul său.
Pe drum s-a întâlnit cu oameni cu aceleași obiective ca și el, care realizau că acțiunile proprii au consecințe. Totuși, obstacolul era faptul că și el era unul dintre persoanele care nu își asuma deciziile luate. Atunci și-a activat Superputerea. Aceasta era aceea de a fi conștient de acțiunile și lucrurile pe care le făcea. A realizat ce e important și ce nu e așa important, și a fost mai atent la deciziile luate.
În final, a reușit tot ce și-a propus pentru că viața e frumoasă și așa cum vrei tu. Fii pozitiv, oricine ești!”
