Mi-am adresat această întrebare după ce și eu, ca foarte mulți alții, m-am uitat pe nerăsuflate la ultimul sezon. Serialul „Casa de Papel” (în spaniolă), Money Heist (în engleză) sau, mai simplu, „Fabrica de bani”, a fost pe primul loc la numărul de vizionări pe Netflix România saptămâna trecută. Nu îmi propun o analiză de film, deoarece sunt destui avizați care să facă asta în locul meu. Unii privitori au devenit fani, alții au fost dezamăgiți de direcția în care a evoluat scenariul de când a fost preluat de Netflix.

De fapt, ce mi-a atras atenția a fost documentarul despre acest show de televiziune: „Money Heist: The Phenomenon”. Urmărindu-l am aflat că la baza succesului acestei serii a stat un mare eșec. Când primul sezon a fost lansat în Spania, pentru canalul de televiziune Antena 3, primele episoade au bătut recordul de audiență. Toată lumea era încântată, dar ceva inexplicabil s-a întâmplat pe parcurs: spaniolii s-au plictisit, iar audiențele au scăzut într-atât de mult încât serialul a fost anulat. Un întreg arsenal de resurse era pe cale să devină inutil. Oamenii din echipă erau dărâmați emoțional. Cunoscuseră eșecul și se resemnaseră. Fiecare începea să își caute alte proiecte.

Ce s-a schimbat în afară și ce a rămas la fel?

În viața echipei de producție și a actorilor implicați (dar și a noastră, a tuturor!) a apărut Netflix-ul. Într-un timp foarte scurt, toți cei implicați în producție au trecut de la agonie la extaz. Cu toții știm ce s-a întâmplat: iconografie, simboluri, pasiune, suspans, acțiune, Bella Ciao… Masca Dali și salopetele roșii au cucerit publicul. În spatele acestui succes colosal, de fapt, nu a stat Netflix-ul. 

Acesta a reprezentat doar o oportunitate. Uitându-mă la oamenii care povestesc în documentar: actori, scenariști, documentariști, tehnicieni, editori etc. am văzut pe fețele lor, în discursurile lor, în cadrele surprinse pe platourile de filmare, o pasiune neclintită pentru ceea ce fac. Reușita lor înseamnă, de fapt, foarte multă muncă și o întâlnire permanentă cu eșecul în forme diverse.

Cam asta face și consilierea vocațională. Evident, nu scriem scenarii despre jefuitori de bancă îmbrăcați în salopete roșii. Dar, în rolul meu de consilier vocațional, îi ajut pe tinerii cu care lucrez să își descopere pasiunea. Fiecare adolescent pe care îl întâlnesc este unic, însă cu toții au ceva în comun: vor să facă o alegere potrivită pentru ei și se tem să nu greșească. Teama de eșec ne paralizează de multe ori. Și o va face de fiecare dată când nu acceptăm că greșeala este necesară pentru a deveni mai buni. Tind să cred că între cele două este un raport direct proporțional: cu cât succesul este mai mare, cu atât eșecul care a stat la baza lui a fost mai dureros. Și totuși, când îi spun cuiva „dă-ți voie să greșești”, apar starea de discomfort și reacția: „Tu nu înțelegi că de asta sunt aici, pentru că NU vreau să greșesc? Mă bazez pe tine și pe testele folosite ca să merg pe drumul cel bun, cel corect, cel fară greșeală. Să îmi spui ce facultate să aleg și ce carieră mi se potrivește!”. Însă treaba nu funcționează chiar așa.

Dar cum e de fapt procesul de consiliere vocațională?

De la Ken Robbinson am învățat că în fiecare dintre noi există un talent care așteaptă să fie descoperit. Iar prin talent nu mă refer la aptitudinile artistice, ci la faptul că fiecare suntem foarte buni la ceva. Și atunci, de ce este atât de complicat? Doar pare complicat, dar de fapt este destul de simplu, însă simplu nu înseamnă ușor!

Descoperirea talentului este un proces de durată care presupune efort, iar odată descoperit, pentru a-l transforma în succes este nevoie de și mai multă muncă. Asta înseamnă pasiunea, energia care îți alimentează efortul, angajamentul prin care îți folosești „acel ceva” la care te pricepi cel mai bine și îți aduce satisfacție, sentimentul împlinirii.

Știi că ți-ai găsit pasiunea atunci când intri în ceea ce Mihaly Csikszentmihalyi numește „starea de flux”. Acel moment de maximă intensitate și creativitate, în care timpul, spațiul și chiar propria persoană nu mai contează. Momentul în care acțiunile noastre par a fi realizate fară efort. De fapt efortul este de maximă intensitate, dar atunci când suntem implicați în ceva ce facem cu plăcere, mintea noastră nu îl mai percepe ca fiind un efort.

Dacă încă mai ai întrebări…

Concret, cum fac asta? Pe scurt: prin implicare și asumare! Prin dezvoltarea unei strategii și atingerea obiectivelor. Adică fă-ți un plan și tine-te de el! Poate n-o să iți iasă din prima. Dar hey, nici celor de la Casa de Papel nu le-a ieșit și uite unde au ajuns!

Există totuși un „catch”: pentru asta trebuie să te cunoști foarte bine. Nu e ușor, dar tocmai de aceea sunt oameni în jurul tău la care poți apela: familie, prieteni, mentori, profesioniști într-un anumit domeniu, un consilier vocațional, un profesor etc. Expune-te! Tu alegi în cine și în ce vrei să investești pentru a te ajuta să îți descoperi pasiunea (pot fi și mai multe, no worries). Doar experimentând vei găsi ceea ce e potrivit pentru tine. Căutarea înseamnă acțiune. Dacă stai pe canapea și aștepți iluminarea… s-ar putea să vină, să se întâmple, dar, pentru a verifica dacă e adevărată, trebuie să o testezi. Iar asta înseamnă să te ridici și să faci primul pas!

Gând de final

Revenind la „Casa de Papel”. Ne simțim bine să urmărim filmul, să ne lăsăm purtați de poveste și să ne atașăm de personaj. Să evadam din realitate, mai ales în această perioadă de distanțare socială. Dar hai să vedem și documentarul care dezvăluie ce se află în spatele acestei reușite. Să observăm că, dacă vrem să ajungem la ceea ce ne-am propus, în vârf, trebuie să înțelegem mai întâi ce stă la baza călătoriei. Că e important să ne dăm voie să greșim pentru a învăța mai apoi cu adevărat ce înseamnă să ai succes! Iar pentru asta este nevoie de curaj, asumare și atenție la oportunități!

Iată ce moment bun să reflectăm la cât de mult suntem dispuși să muncim pentru a ne descoperi talentul (vocația). „Acțiune!” spune regizorul înainte de a începe filmarea. O spune de nenumărate ori, din nou și din nou și din nou, până când obține scena dorită. Și tu poți face la fel!